Peripetii straineze episodul 3: Cum am speriat noi Strasbourgul

Daa, si iata ca minunata noastra calatorie continua. Azi vorbim despre Stasbourg. Sau mai bine zis de ce am facut in Strasbourg. Trecand peste faptul ca am dormit aproximativ 4-5 ore, asta daca am mai avut timp de asa ceva, si ca „omul negru” de pe holuri nu ne-a lasat sa facem vizite nocturne 😉 , am pornit spre centrul orasului. Si aici , ce sa vezi? Ditamai cortul cu „Romania, land of choice”, exact vis-a-vis de catedrala Notre Dame (da, tot asa se numea). Chestia ciudata a fost ca noi nu eram tocmai fericiti la vederea lui, deoarece stiam ce impresie puteau romanii sa lase natiilor straine.Si Doamne, nu ne-am inselat deloc. Partea mai proasta este ca si noi am contribuit putin. Ups :)) . In fine, intram noi frumos in catedrala, facem poze, admiram, iesim, mai facem poze, the usual. Eee, si ce vedem noi  acolo? Doua statui umane. Ce facem noi cu ele? (e, hai, nu va ganditi la prostii) Poze, normal. Si cum noi eram obisnuiti sa intalnimi orice alte natii, numai de romani nu, ne-am permis sa mai facem si vreo 2 glume pe seama lor.Terminam cu pozele, cu tot, punem banii in palarie, si ce auzim noi?: ” Va multumim, sa mai treceti pe la noi.” Mda, va imaginati ca am disparut de acolo in secunda 2, murind de ras. Dar ce, sa scapam noi cu atat? Nooo. Dupa doi pasi, auzim din spatele nostru: „Aaa, dar de unde sunteti fetele?” Ne intoarcem ca traznite, si vedem o piranda cu tot cu puradelul aferent ascuns printre fuste. Ee, si ca sa nu fim si noi neamuri proaste, am intretinut putin conversatia.Asa am aflat ca tanti era de prin Targu Mures, ca strainii sunt reci, ca nu stiu sa se distreze, si ca doar nevoia de bani o tine pe ea acolo.Bine, ce-ar fi putut sa spuna ? Ca e raiul pe pamant? Scapam si de tanti asta, si ramanem cu o ora si ceva de program liber. Purrfect! Am decis sa vedem cam cum era treaba cu cortul nostru din mijlocul Strasbougului si gasim acolo mici la 1 euro bucata, bere la 2 sau 3 euro (sau era mai mult?), dar cel mai important, un carusel 😀 . Baietii au zis ca ar fi sub demnitatea lor sa urce in asa ceva. Dar noi am revenit frumos la varsta de 2 ani, si hopa sus in carusel. Dar ce urmeaza a fost sublim :)) . Langa minunatul cort romanesc avea scena o fanfara romaneasca. Care, culmea, trebuia sa interpreteze exct cat am fost noi acolo. Si noi sa stam sa ascultam ca tot francezu linistit? Nooo, da’ ce ori am tampit? Noi am pus frumos toate bagajele in mijloc, si am incins o hora de se uitau oamenii la noi ca la felul 17. Si ghiciti cine era in mijloc? Hai ca nu va dau mai mult de 2 variante, pt. ca e evident 🙂 . Ghida, of course(cu tot cu batul fluturand in aer, si esarfa de culoarea jegului murdar). Nu am idee ce impresie am lasat cu totii, pot sa apreciez doar ca a fost una unica. Mai mult nu pot sa ma pronunt. In alta ordine de idei, terminam si hora, ne strangem jucariile, si plecam spre Parlamentul European. Vedem ca macar aici ne infratim cu Rusia (adica suntem vecini de steaguri, nimic mai mult). In mod ciudat, evenimentele neprevazute chiar au lipsit. Toata lumea a fost calma si cuminte. Chiar si in Reims, urmatorul oras vizitat, iar apoi tot drumul spre Paris. Cred ca eram obositi morti, ca altfel nu-mi explic. Ca pana la urma urmei, am strabatut cam 2-3 tari cu autocarul. Fun, nu? Dar stati asa, ca acum intram in Paris, si cautam hotelul tocmai la mama ciorilor, la periferie, in „zona c”, adica in ditamai cartierul de negri. Great! Dar aici incepe o alta parte a povestii, pe care o pastrez pentu episodul urmator 😛 . Keep reading.(and don’t forget to comment). Until next time, keep smiling 😀 . Dee.

cortul cu potential…turistic :))

 

Peripetii Straineze, episodul 2

Din cate imi amintesc, am ramas cu povestioara noastra in Budapesta. Boon. Plecam pe la 7 jumatate (again, orasul gol golut, nici tipenie de om), cu destinatia Strasbourg. Madam Ghida e din ce in ce mai stresanta. Deja ne dam seama ca pentr. ea e cam imposibil sa rosteasca o fraza corecta din punct de vedere gramatical. Off, romana, mama ei, ca multa treaba au mai avut femeile de serviciu pe timpul ala. Si spun „timpul ala” ca nu cumva sa va imaginati ca madam a noastra era cine stie ce prospatura. Nici pe departe. Era o chestie batrana, scofalcita, cu o nuanta de blond spalacit pe cap, dar imbracata dupa ultima moda…a anilor 1970 toamna. Si cum trebuia sa-si ia rolul de ghida in serios, cica trebuia sa mearga in fata noastra, cu nu stiu ce chestie in mana. Nimic ciudat pana aici.Dar de ce sa fie tanti o fiinta normala, sa ia o umbrela, sau ceva de genul.Noooo.Ea a trebuit sa ia un bat,in varful caruia a lipit un batic, in orice caz, o chestie slinoasa, de culoarea jegului murdar, care cica se vroia alba. Yeah, right. Noi ne prefaceam ca tanti nu-i cu noi. Pe bune, si voi ati fi facut la fel .Ajungem in Germania, vizitam ca prin vis orasul Munchen, si plecam spre Franta. Ooo, Doamne, ca multe mai avem de indurat pana acolo. Diferenta esentiala dintre infrastructura din Romania si cea din stainatate e reprezentata, in primul si primul rand, de autostrazi. Sute, chiar mii de kilometri, ce leaga tarile fara niciun stres. Ceea ce nu a luat in calcul tanti ghid era ca noi mergeam de vreo 6 ore, si eram abia pe la mijlocul autostrazii. Si ajungem iar la pipi. Inevitabil. :)) Chestia e ca totusi suntem fiinte umane, mai avem nevoie de una alta, din cand in cand, si mai ales la una alta. Si asa se naste Clanul Vezica, care decerneaza premiul Vezica de aur in fiecare zi. Doamne, si multi ne mai luptam pentru acest prestigios trofeu. Cam tot autocarul. Noroc ca au inventat astia Shell-urile, si le-au pus pe autostrada. Ca altfel eram mancati. Sau mai bine spus uzi? In fine.

O alta intamplare demna de istorisit a avut loc pe undeva tot printr-un orasel din Germania, unde oamenii, din lipsa de ocupatie, castigau si ei un venit prin fabricarea ceasurilor de perete cu cuc. Daca va ganditi de pe acum la lucruri mai putin ortodoxe, eee, sa stiti ca si ghida se gandea tot acolo. Si incepe discursul:” Si nemtii au bagat cucul in casa din lipsa de ocupatie, ca sa-l tina la caldurica” sau ” Aaaa, uitati ce intreaba Fane(soferul):Ce s-a inventat mai intai? Casa sau cucul? Sau care unde a intrat?” sau „Locuitorii acestui oras concureaza intre ei sa vada care au cel mai mare cuc(de ceas).” Si la sfarsit vine completerea”Dar sper ca va gandeati la lucruri serioase, nu la prostii”. Noi da.Ea…numai Dumnezeu stie, dar cred ca nu Si-a dorit niciodata.

Ajungem, dupa indelungi chinuri si in Strasbourg, undeva pe la 1 jumate noaptea. Iar urmeaza cautatul bagajelor in bezna, inghesuirea la receptie si impartitul cheilor.Eee, si aici surpriza: Incepe madam(da, tot ghida din pacate): cutare si cutare in camera cutare, cutarca si cutarca in camera cutarica, camera soferilor…cheia asta ramane la mine. Ooopa. Deci pana la urma tantii chiar se gandea la prostioare mai devreme. Nt,nt,nt,nt, si zicea de noi.

Cam atat si pentru seara aceasta. Urmeaza ep.3 : Romanii sperie Strasbourgul. Until next time,remember to be nice to each other, and try not to be so stubborn. It doesen’t help. Best of luck. D.

Hello new world

Doamne, bietul blog mai-mai ca nu a intrat in moarte clinica.Atata de mult mi-a pasat de el in vacanta…incat ar putea sa ma dea in judecata pentru neglijenta crunta. Dar hai sa-mi  salvez reputatia si sa-l mai scot si pe el din anonimat.

Si ca tot vorbeam de vacanta (scuze, nu vreau sa rasucesc cutitul in rana, stiu ca o vreti cu totii inapoi), as avea ceva de zis. It was the best. Ever. Adica na, ce as putea spune dupa ce am vazut vreo 4-5 tari? Normal ca a fost mai mult decat extrem de foarte super bine 🙂 😛 . Dar am sa va scutesc de prea multe detalii inutile si am sa ma rezum la partile mai funny. Sa incepem cu inceputul.

Seara,frumos, cald,11 noaptea, gloata de plozi care abia asteapta sa iasa din tara, si normal, parintii si mai bucurosi sa scape de odrasle vreo doua saptamani(asta daca nu ne bateau la cap cu tampenii absolut inutile si fara nicio logica la momentul respectiv.) Si asteptam, si asteptam, se face 12, mai asteptam putin,(vine azi?), si se face 1, apoi 1 jumate (acum pe bune, isi bat joc de noi?) In sfarsitul finalului, vine si nenorocirea de autocar. Acum pazea, ca toata lumea buluc sa prinda locuri. Plecam, dupa indelungi chinuri, ne ratacim inainte de Braila (da, Braila, nu am gresit), gasim si drumul pana la urma, si tine-o tot asa pana la vama (somn usor, si inghesuiala fericita). Ei, aici stai cat pe naiba pana isi face mila un vames ungur sa vina sa-ti controleze actele.( O fi suparat pe viata, sau asa e fata lui in general? Never mind.) Dar vaai, am uitat de partea esentiala a comediei: madam Ghida. Cine s-o bage in seama pe cucoana, cand am plecat din Galati? Noua ne picau ochii in gura de somn, tantea aia a baiguit ea ceva la microfon, si ne-am inteles cu totii..NOT. But just you wait. La opririle obligatorii am inceput sa realizam ca isi ia rolul putin cam prea in serios. De exemplu, partea cu toaletele. Inaintea fiecarei opriri, la microfon se auzea un anunt cam de genul:” Deci acum vom opri pt. … minute. Toaletele sunt in cutarica loc, deci peste … ne reintalnim cu totii inapoi, rezolvati cu toate nevoile. Sa nu aud pe nimeni dupa ca vrea la pipi. Ca nu oprim.”Scuzati vocabularul si exprimarea, dar chiar asa vorbea tanti. Iar noi in gandul nostru: Gosh, am inteles, woman, nu avem 3 ani. Bine, initial am crezut ca face chestia asta ca sa nu mai repete mai tarziu. Dar noooo, ti-ai gasit. La fiecare oprire, pipilica era al doilea cuvant folosit, ca frecventa. De acum, daca e sa ne intrebi, vom sti cu siguranta unde sa gasim o toaleta in Budapesta, Salzburg, Strasburg, Paris, Munchen sau Viena. Cu siguranta. Trecem peste. Pana sa ajungem in Budapesta, facem un popas pentru un gulas. Deja observam caracterul dragut al ungurilor, mai ales catre romani. Pana si la baie aveam anunturi puse, ca pentru cretini.Dar nici aici nu pierdem prea mult timpul, ca doar ne asteapta Budapesta. Un oras cel putin ciudat, luand in considerare faptul ca la 7 seara, cand am ajuns noi acolo, nu era nici tipenie de om, iar toate magazinele erau inchise. Adica pe bune, astia sunt natie de gaini, de s-au dus la culcare asa devreme? Gasim si hoteleul, care este chiar ok.Pentru o noapte merge.

Ma opresc aici, deocamdata, dar promit sa continui cat de curand cu peripetiile noatre din vacanta. Si va asigur ca partea juicy abia acum urmeaza. Until next time, happy reacomodation at school:)) .D,