Peripetii straineze episodul 3: Cum am speriat noi Strasbourgul

Daa, si iata ca minunata noastra calatorie continua. Azi vorbim despre Stasbourg. Sau mai bine zis de ce am facut in Strasbourg. Trecand peste faptul ca am dormit aproximativ 4-5 ore, asta daca am mai avut timp de asa ceva, si ca „omul negru” de pe holuri nu ne-a lasat sa facem vizite nocturne 😉 , am pornit spre centrul orasului. Si aici , ce sa vezi? Ditamai cortul cu „Romania, land of choice”, exact vis-a-vis de catedrala Notre Dame (da, tot asa se numea). Chestia ciudata a fost ca noi nu eram tocmai fericiti la vederea lui, deoarece stiam ce impresie puteau romanii sa lase natiilor straine.Si Doamne, nu ne-am inselat deloc. Partea mai proasta este ca si noi am contribuit putin. Ups :)) . In fine, intram noi frumos in catedrala, facem poze, admiram, iesim, mai facem poze, the usual. Eee, si ce vedem noi  acolo? Doua statui umane. Ce facem noi cu ele? (e, hai, nu va ganditi la prostii) Poze, normal. Si cum noi eram obisnuiti sa intalnimi orice alte natii, numai de romani nu, ne-am permis sa mai facem si vreo 2 glume pe seama lor.Terminam cu pozele, cu tot, punem banii in palarie, si ce auzim noi?: ” Va multumim, sa mai treceti pe la noi.” Mda, va imaginati ca am disparut de acolo in secunda 2, murind de ras. Dar ce, sa scapam noi cu atat? Nooo. Dupa doi pasi, auzim din spatele nostru: „Aaa, dar de unde sunteti fetele?” Ne intoarcem ca traznite, si vedem o piranda cu tot cu puradelul aferent ascuns printre fuste. Ee, si ca sa nu fim si noi neamuri proaste, am intretinut putin conversatia.Asa am aflat ca tanti era de prin Targu Mures, ca strainii sunt reci, ca nu stiu sa se distreze, si ca doar nevoia de bani o tine pe ea acolo.Bine, ce-ar fi putut sa spuna ? Ca e raiul pe pamant? Scapam si de tanti asta, si ramanem cu o ora si ceva de program liber. Purrfect! Am decis sa vedem cam cum era treaba cu cortul nostru din mijlocul Strasbougului si gasim acolo mici la 1 euro bucata, bere la 2 sau 3 euro (sau era mai mult?), dar cel mai important, un carusel 😀 . Baietii au zis ca ar fi sub demnitatea lor sa urce in asa ceva. Dar noi am revenit frumos la varsta de 2 ani, si hopa sus in carusel. Dar ce urmeaza a fost sublim :)) . Langa minunatul cort romanesc avea scena o fanfara romaneasca. Care, culmea, trebuia sa interpreteze exct cat am fost noi acolo. Si noi sa stam sa ascultam ca tot francezu linistit? Nooo, da’ ce ori am tampit? Noi am pus frumos toate bagajele in mijloc, si am incins o hora de se uitau oamenii la noi ca la felul 17. Si ghiciti cine era in mijloc? Hai ca nu va dau mai mult de 2 variante, pt. ca e evident 🙂 . Ghida, of course(cu tot cu batul fluturand in aer, si esarfa de culoarea jegului murdar). Nu am idee ce impresie am lasat cu totii, pot sa apreciez doar ca a fost una unica. Mai mult nu pot sa ma pronunt. In alta ordine de idei, terminam si hora, ne strangem jucariile, si plecam spre Parlamentul European. Vedem ca macar aici ne infratim cu Rusia (adica suntem vecini de steaguri, nimic mai mult). In mod ciudat, evenimentele neprevazute chiar au lipsit. Toata lumea a fost calma si cuminte. Chiar si in Reims, urmatorul oras vizitat, iar apoi tot drumul spre Paris. Cred ca eram obositi morti, ca altfel nu-mi explic. Ca pana la urma urmei, am strabatut cam 2-3 tari cu autocarul. Fun, nu? Dar stati asa, ca acum intram in Paris, si cautam hotelul tocmai la mama ciorilor, la periferie, in „zona c”, adica in ditamai cartierul de negri. Great! Dar aici incepe o alta parte a povestii, pe care o pastrez pentu episodul urmator 😛 . Keep reading.(and don’t forget to comment). Until next time, keep smiling 😀 . Dee.

cortul cu potential…turistic :))