Ticalosi fara glorie si Copiii libertatii

Cam cu asa ceva mi-am ocupat timpul in ultima saptamana.  Inglorious Basterds este o capodopera un alt film al lui Tarantino (nu are rost sa mai mentionez capodopera, se intelege de la sine, de-acum), iar Copiii libertatii este una din cartile lui Marc Levy. Partea ciudata, acum urmeaza: trateaza cam acelasi subiect: ocupatia nazista in Franta si Rezistenta din timpul razboiului. Stiu, nu e deloc un subiect girlie. Cartea am citit-o prima. Recunosc, autorul m-a atras, cu toate ca nu prea aveam chef de inca o poveste siropoasa cu happy end, oricat de bine le-ar scrie Levy.  Well, surprise, surprise, dorinta mi-a fost indeplinita. Copiii libertatii e singurul roman al autorului bazat pe fapte reale (traite de tatal si unchiul lui). Povestea e simpla: In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a existat in Franta un ansamblu de retele clandestine (miscarea de Rezistenta), care s-a opus colaborationismului oficial cu nazistii. Raymond si Claude, frati, se angajeaza in Rezistenta inainte de a implini 18 ani, alaturi de altii, asemenea lor, fie ei francezi sau copii de emigranti italieni, romani, spanioli, etc. O banda de adolescenti plini de voie buna, care fabricau bombe sau aruncau in aer trenuri animati de idealul de libertate. Unii au suprevietuit, altii au murit in lupta sau au fost deportati la Dachau.

Inglorious Basterds e o alta idee geniala a lui Tarantino, materializata intr-un film jucat impecabil (de curand a luat Oscarul pentru interpretare masculina in rol secundar) . Aici este vorba de o trupa de soldati americani(evrei cu totii), condusi de Lt. Aldo Raine (jucat de Brad Pitt), infiltrata in spatele liniilor inamice, avand un singur scop: uciderea nazistilor. Inevitabil, trebuie sa apara si o duduie care sa aduca un iz de romantism. Shosanna Dreyfus este singura din familia ei care supravietuieste unei executii a evreilor, si bineinteles, jura razbunare. Ocazia vine atunci cand in teatrul detinut de Shosanna, vor lua parte la o premiera majoritatea ofiterilor germani importanti, ba chiar si Hitler. Aici intra pe fir Lt. Aldo… si restul va las pe voi sa descoperiti. Va spun doar ca am simtit un oarecare deja-vu, cand la un moment dat in film e vorba despre un atentat cu bomba, bomba fiind legata de picioarele cuiva. M-a dus cu gandul in acelasi timp si la teroristii nostri reali din avioane, si la operatiunea Valkerie, avand in vedere scopul.

Subiectul este intr-adevar foarte interesant, sau poate asa mi se pare mie, insa e clar ca m-am abatut putin de la comediile si romanele mele obisnuite. Daca pentru film, baietii ar prezenta un interes normal (razboi, sange, macel, istorie, alea-alea), va zic sincer, cartea merita in aceeasi masura citita si de un baiat si de o fata. Nu conteaza ca e scrisa de Levy, repet, nu prea are nimic siropos in ea, ba chiar din contra, ultima parte bate spre genul horror, deoarece sunt detaliate chinurile la care erau supusi detinutii din trenurile indreptate spre lagarele de exterminare. Trebuie sa ai stomacul putin calit ca sa termini lectura.

Concluzia? Nu e una speciala, numai ca am stat putin si m-am gandit la diferenta de mentalitati. Daca acum 60 de ani, unii ar fi riscat totul pentru a respira putina libertate si a combate ceea ce era vadit contra regulilor umane, astazi, daca s-ar repeta istoria, probabil am sfarsi cu totii gazati la Auschwitz. Sa speram ca nu va fi asa, si ca vom fi in stare sa schimbam sistemul in care am ajuns sa traim din reflex. Until next time, yours truly, D.