Dee2theriver 2.0 sau ce se întâmplă când îți regăsești blogul…

First of all, trebuie să menționez ca blogul de față s-a arătat pentru prima dată la lumina zilei undeva în 2009, so have mercy. Postările rămase de pe-atunci (nu foarte multe la număr) sunt cele care au obținut ”sfântul 5” la reexaminarea din prezent. Fapt care pe de o parte mă bucură, știind ca înca de pe-atunci neuronii mei erau în stare să producă ceva citibil. Pe de altă parte, însă, mi-am adus aminte de primii ani de liceu, pe care nu îi pot numi decât inocenți. Și nu numai în materie de scriitură. În materie de orice. Eram la vârsta la care tot ce zbura se mânca, iar lumea era atât de bună încât unicorni înaripați zburau pe nori pufoși iar câinii umblau cu colaci în coadă în loc să te muște la colț de stradă, ca acum. În orice caz, multe s-au schimbat. Am terminat și liceul și jumătate de facultate, fatidicul 2012 a trecut pașnic, ca vântul și ca gândul, vampirii sunt out, lăsând locul lor zombilor, iar cariera de jurnalist la care visam am abandonat-o pentru ceva puțin diferit. Ce a rămas neschimbat? Încă nu am pus piciorul în State, dar nu-i timpul pierdut și încă îmi place Levy (autorul, nu altceva). Veți înțelege voi de ce am făcut aceste referiri daca vă aruncați privirea peste ”operele” anterioare.

Anyway, probabil vă întrebați de ce am scos blogul de la naftalină. Marea mirare a fost că el mai exista, după atâta amar de nefolosință. Ideea e că viitoarea carieră ”fulminantă” pe care o am în vizor momentan cere să-mi cam exersez talentele în fața marelui public internaut, il capo di tutti capi când vine vorba de critică. Și-apoi, în ultima vreme am dat peste o grămadă de lucruri faine, de la filme și cărți pâna la site-uri și alte cele (preaslăvit fie Stumble) pe care, inimă largă și încăpătoare cum sunt, mă gândesc să le împărtășeșc cu voi. Așadar veți întâlni de toate, de la recomandări presărate din plin cu păreri personale, până la mini-povești urbane și cel mai probabil fragmente din dubioasa-mi imaginație. Tot ce am să cer este puțin timp de reacomodare cu blogosfera. Dacă ce am eu de spus va avea vreo relevanță îmi vor spune cifrele din dashboard și comentariile voastre. Promit solemn doar atât: că n-am să mă las de meserie până n-o să-mi iasă cât de cât bine.

Până una alta (adică până mă hotărăsc despre ce va fi primul articol din noul Dee2theriver) vă las să vă amuzați pe seama bazaconiilor scrise acum câțiva ani. Pentru sugestii și reclamații, dați voi cumva de mine. Until next time, D.