Dee2theriver's Blog

Ceva hot, ca tot e vara

dee2theriver — Wed, 25 Aug 2010 13:48:45 +0000

In continuare aveti prezentata opinia personala asupra actorilor juicy de la Holywood. Without no further ado :

Nr. 1 : JOHNNY DEPP

Dupa mine, sexiest man alive. Nu conteaza ca joaca in Piratii din Caraibe, unde are parul lung si codite impletite , Sweeny Todd, unde joaca rolul barbierului demonic, insetat de razbunare, in Alice in Wonderland, unde da cu adevarat viata si un caracter aparte palarierului nebun, ori ca apare in Fear and Loathing in LasVegas, unde abuzeaza de toate drogurile cunoscute pana in prezent omului, de la banalul alcool, pana la cocaina, marihuana si LHD. A aratat bine mereu, poate si pentru ca se poate plia foarte bine pe orice fel de rol. Nu e un secret ca are o relatie foarte buna cu regizorul Tim Burton, pentru care a interpretat mare parte din rolurile lui spooky, dar este la fel de adevarat ca se simte bine si in roluri ceva mai normale. Asteptam cu nerabdare lansarea filmului “The tourist”, unde joaca alaturi de Angelina Jolie. Pana atunci, el se relaxeaza in insula privata din Pacific, alaturi de consoarta Vanessa Paradis si copiii pe care ii au impreuna. Viata e dulce, cum s-ar spune…

Nr. 2 : IAN SOMERHALDER

E posibil sa il stiti din Lost, unde a avut intr-adevar un rol episodic, dar cel mai probabil este sa il fi vazut in Vampire Diaries. La cei 32 de ani ai sai, sunt convinsa ca mai are destule de aratat(din punct de vedere artistic, nu va gaditi la prostii !), mai ales ca VD a reprezentat un punct de lansare. Dupa cum el insusi spune: “ador personajele diabolice”, rolul lui Damon i se potriveste manusa. Il asteptam distribuit in roluri de pe marele ecran. Iar intre timp, voi continua sa sper ca are un frate cu 13-14 ani mai mic, care sa-i semene leit si care sa se mute in Romania. Sweet dreams, baby!

Nr. 3: ROBERT DOWNEY JR.

Cunoscut initial drept fiul cunoscutului actor, scenarist si regizor cu acelasi nume, si-a capatat propriul renume datorita talentului incredibil intr-ale actoriei. Insa odata cu celebritatea apar si problemele. Dependent de droguri si alcool, Robert intra intr-un con de umbra la Hollywood. Regizorii refuzau sa il distribuie in roluri deoarece stiau prea bine ca riscau sa nu-si mai termine filmul in veci. In 2003 scapa de dependenta de droguri, perioada in care incepe sa se reafirme ca actor.Cele mai recente filme ale sale sunt hituri ale box-office-ului: Sherlock Holmes si seria Iron Man, demonstrand astfel ca talentul nu se pierde, indiferent de anturaj.

Nr. 4: PATRICK DEMPSEY

A.k.a. McDreamy din Grey’s Anatomy, este cu siguranta un doctor la care as vrea sa ma tratez. Pe parcursul a celor 6 sezoane de serial difuzate pana in momentul de fata, personajul sau a evoluat, la fel si relatia sa cu Merdith, cu care formeaza insa un cuplu numai pe micile ecrane. In realitate, Patrick are o casnicie foarte fericita si o pereche de gemeni, “realizarea vietii mele”, asa cum a mentionat intr-un interviu. Si-a inceput cariera undeva pe la 17 ani, cu roluri mai mult sau mai putin importante, insa care i-au pavat drumul spre gloria actuala. A jucat de-asemenea in nenumarate comedii romantice, dintre cele mai recente, amintesc: Maid of Honor si Valentine’s Day.

Nr.5 : JUDE LAW

Primul blond din top, Jude Law imi ramane in memorie pentru rolul excelent interpretat al lui Alfie, din filmul cu acelasi nume. Insa a facut parte din distributia multor filme importante: Closer, The aviator, Artificial Intelligence, Cold Mountain, si Sherlock Holmes, unde este coleg de suferinta cu Robert Downey Jr. . In prezent are o relatie de tip on and off cu modelul Sienna Miller,alaturi de care a jucat in Alfie.

Nr. 6 : ED WESTWICK

The bad boy from Gossip Girl. Era imposibil sa nu il includ intr-un astfel de top. Si-a inceput cariera cu filme de nisa, mai putin cunoscute, dintre care unul si in franceza (iar accentul este o-la-la), dar a cunoscut gloria interpretand rolul lui Chuck Bass. Replicile acide si bineinteles look-ul l-au propulsat in topurile de specialitate. Ceea ce putini stiu este ca englezul nostru a renuntat (momentan, cel putin) la o cariera muzicala pentru a se dedica cu totul actoriei. Trupa britanica de indie rock se numeste The Filthy Youth. Insa Ed a marturisit ca si-ar dori sa infiinteze un alt grup muzical in New York, in cazul in care colegii de trupa nu vor sa paraseasca Marea Britanie.

Nr. 7: CARMINE GIOVINAZZO

Cunoscut ca Danny Messer din CSI New York, actorul s-a nascut in America, insa are origini italiene. Putem banui ca tatal sau a fost cel care i-a influentat cariera si l-a determinat sa accepte rolul detectivului criminalist din CSI, el insusi fiind politist. Cocheteaza cu scenografia, fiind autorul unui episod din sezonul 6, numit Sanguine Love. Poate asa a vrut sa omagieze primul sau rol la Hollywood, cel din Buffy, the vampire slayer.

Nr. 8: ORLANDO BLOOM

Actorul britanic s-a bucurat inca de la inceputul carierei sale de succes, datorita rolului lui Legolas din trilogia Stapanul Inelelor. La 20 de ani, cu un an inainte de a-l interpreta pe simpaticul elf, este la un pas de a-si petrece viata intr-un scaun cu rotile datorita unui accident in care si-a rupt coloana. Din fericire soarta i-a suras, iar scenariile au continuat sa vina pe adresa acestuia, astfel incat il putem vedea distribuit in nenumarate productii cinematografice importante: Black Hawk Down, seria Piratii din Caraibe, Troia sau Elisabethtown. La cei 33 de ani ai sai, cunoaste deja succesul international si aduna o avere frumusica.Iar ca tacamul sa fie complet, in iulie 2010 se casatoreste cu modelul australian Miranda Keer. Too bad fetelor, e luat de-acum.

Nr. 9 : CHARLIE BEWLEY

Este foarte posibil ca numele si poza sa nu va spuna nimic special. Insa imaginati-va acelasi personaj ceva mai alb la fata si cu ochii rosii. Yep, that’s right, joaca rolul unui vampir in seria Twilight, mai precis rolul lui Dimitri, din clanul Volturi, un tortionar, insa unul destul de sexy, din ce vedem alaturi. Va rog sa luati in considerare faptul ca el e singurul care mi-a atras destul atentia din mult comentata si rascomentata saga. Sorry, dar Robert si Taylor sunt deja rasuflati, publicul vrea carne prospata.

Nr. 10 : RYAN SYPEK

Alta poza care probabil nu va spune foarte multe lucruri. Serialul care l-a consacrat se numeste Wildfire : o poveste despre 2 familii care detin crescatorii de cai pur-sange. O poveste destul de interesanta, cu destule turnuri si surprize. Watch it and convince yourself. Ryan joaca rolul lui Junior Davis, fiul unui magnat, care se indragosteste de jocheul crescatoriei rivale. Si mai multe nu dezvalui. Ce mai este interesant de stiut despre frumuselul nostru? Pai inainte de a intra in lumea cinematografica sa spunem ca a avut ocuptii mai lumesti, adica era lacheu la faimosul Beverly Hills Hotel. De, mai stii de unde sare iapurele?

Pentru moment ma limitez la acest top de 10, cu toate ca trebie sa mentionez ca urmatorii pe lista erau Paul Westley, Hugh Laurie, Peter Facinelli si Eric Bana. Poate cu alta ocazie am sa scriu cateva cuvinte si despre ei. Pana atunci, wish you well :* . Dee.

P.S. : Scuze pentru inghesuiala de pe site, postul este destul de lung, si nu incape in format original in prima pagina.

Long time no see

dee2theriver — Wed, 25 Aug 2010 11:10:43 +0000

Intr-adevar, mi-am lasat blogul sa rugineasca de ceva timp, cu toate ca am promis sa public continuarile anumitor posturi. Putin mai tarziu. Momentan savurez fiecare clipa din cele 3 saptamani cate mi-au mai ramas pana pasesc oficial in curtea scolii ca elev de-a 12-a. Trist dar adevarat. 3 saptamani in care se presupune ca mai am de citit din operele esentiale ale literaturii (asa le zice mama, de parca face reclama la Adevarul), in care am sa ma tot lamentez ca n-am ajuns la mare (inca), 3 saptamani in care mai am de vazut ceva filme noi sau ceva mai “maturate”.Pe scurt, ultimele 3 saptamani de libertate. Deoarece dupa sunt prevazute aproximativ 11-12 luni de “invata, invata, invata”. Nu era de-ajuns ca vacanta a fost cam pe jumatate, daca iau in considerare minunatul examen CPE, apoi lunga asteptare a rezultatelor, ca sa nu mai amintesc de noptiera care geme de de-al de Dostoevsky, Marin Preda, Sartre, Faulkner si Hemingway (asta numai intr-o luna). Eu am inteles ca “omul cat traieste, invata”, dar parca-i prea de tot. Eh, noi sa traim.

Revenind la acele continuari de care vorbeam la inceput: prima pe lista, excursia din Franta. Sincer, nici eu nu-mi mai amintesc mare lucru,ignorand faptul ca a trecut doar un an. Orase frumoase, nemti draguti, unguri cam marlani, cu hoteluri pline de carcalaci, ceva shopping viteza, distractie si voie buna. Insa cel mai important a fost faptul ca am avut prietenii aproape, si datorita lor am trecut cu usurinta peste indisponibilitatea ungurilor, nerozia ghidei si crush-urile pentru cativa straini. Au ramas doar amintiri, priceless, ca bine spune reclama la Mastercard.

Am mai promis ceva in legatura cu niste topuri, din ce tin eu minte. Aici chiar ma tin de cuvant, urmatorul post va contine viziunea mea asupra actorilor hot de pe micul si marele ecran (inspiratie de moment, imi pare rau, ceva mai interesant nu am reusit sa gasesc) . So, enjoy

Mai tineti minte?

dee2theriver — Mon, 15 Mar 2010 19:14:27 +0000

Acesta se vrea a fi primul din posturile legate de toate traznaile pe care le faceam in copilarie, demult, pe vremea cand la scoala ne duceam cam 4 ore pe zi, maxim 5, ajungeam acasa, mancam, ne schimbam(asta daca mai reuseam), si dadeam adunarea generala in spatele blocurilor. Lucruri de facut gaseam, slava Domnului, de ne luau parintii cu japca pe la 8-9, in casa. Nu ne era niciodata foame, daca ne era sete, ori mergeam in parc, unde gaseam vesnica tasnitoare, ori faceam cheta si puneam de 3 pahare de sifon, care ajungeau pentru 10 copii. Iar in rest, ne jucam. Orice, in continuu, fara sa obosim, fara sa ne plangem ca ne-am lovit, si dand dovada de tot fair-playul din lume. Nu stiu care erau jocurile voastre preferate de pe vremea aia, dar eu am in minte o lista de 10, nemuritoare, pe vremea noastra, azi, pe cale de disparitie, unele, altele de mult timp uitate. Iata ce mai retin eu:

1. Ratele si vanatorii. Regele neincoronat. Aveai nevoie de o minge si pe putin 5-6 copii. Iar de minge faceam rost in cele mai frumoase moduri. Ori ciuspind-o de pe la un vecin care nu baga de seama, ori tipand in disperare la balcon dupa unul din parinti sa o arunce. Dupa vreo 2-3 ” Mamaaaaaaaa”, “Maaaaaamiiiiiii”,respectivul parinte isi facea aparitia, noi ceream ce era de cerut, si , in functie de dispozitia parintelui, primeam. Daca aveam noroc, mingea nu ramanea blocata in niciun pom, nu se spargea la contactul cu solul(asta in functie de etajul de la care isi pornea zboul; eu eram la 3, deci nu era vreun pericol prea mare), si nici nu ateriza in balconul altui vecin. Iar dupa urmau ore de distractie,de aruncat obiectul de la unii la altii, sau unii dupa altii, si recuperatul de pe sub masini.

2. Flori, fete sau baieti. ) Jocul asta se practica cu un scop. Asa afla lumea care la cine mai viseaza, de cand, unde si cum.

3. Ascunselea, cu toate derivatele sale. Pe la 8 ani, deja eram maestri in ascunsul dupa rotile masinilor, in buruieni, sau prin scari de bloc. Iar cand vroiam sa fim sadici, mai adaugam la sfarsit si un ” urma scapa turma”, de nu avea saracul copil niciodata norocul de a ne prinde pe toti.

4. Vazuta. Era sora mai mare si mai specializata a jocului precedent. Practicat numai de “majorii” peste 10-11 ani, presupunea impartirea pe echipe care faceau cu randul la ascuns. Aria de joc era considerabila, chiar si jumatate de cartier uneori. Iar asta presupunea ca aveam voie sa ne ascundem prin subsoluri sau poduri de bloc, pe acoperisuri, eventual, sau oriunde incapea toate echipa. In mod normal, timpul de joc era considerabil mai mare, si nu putine au fost datile cand ne prindea 9 seara prin vreun subsol de bloc, auzind zgomote ciudate.

5. Adevar sau provocare. Alt joc cu intentii perverse ) ): )) . Doamne, cate am mai patimit de pe urma lui. Fie ca era vorba de pupaturi, sau de batut la usa vecinului cu capsa pusa, si apoi fugit in viteza a5-a, provocarile se dovedeau intotdeauna a fi greu se indeplinit. El se mai joaca si astazi, numai ca mai nou, se cheama “I’ve never”, si contine un element nou: o sticla de tarie, de orice fel.

6. 1,2,3, la perete STOP (sau Incetul cu incetul se fabrica otetul). Presupunea ceva abilitati sportive…si incaltari cu talpa groasa. Deoarece trebuia sa franezi brusc, dupa cum avea chef sa-si bata joc de tine plodul care numara. Iar daca lui nu ii convenea cum ai ramas impietrit(sau pur si simplu nu-i placea fata ta), o luai de la capat. Foarte simplu.

7. Imparate, Imparate, cat e ceasul? Aici aveam parte de distractie cu adevarat. Pentru cei care nu stiu, aveam un “imparat” caruia i se supunea “curtea”. Scopul jocului era sa ajungi la imparat, indeplinind pedepsele date de el. Si aici incepe comedia. Trebuia sa faci pasi de urias, de elefant, de mastodont, de furnica, de termita, rame, mamaligi, frunze, sarite, aruncate si lista poate continua pana maine. Depindea de imaginatia noastra, care la vremea aia era pana la cer.

8. Matele-ncurcate. Nici nu mai are rost sa povestesc. Pacat doar ca pe-atunci nu aveam noi aparate foto sau telefoane ca sa imortalizam pozitiile in care ajungeam. Ne suceam incheieturile in toate modurile posibile si mai ales imposibile, uneori mai trisam, dar nu se punea. Totul era dragut si haios. Iar cel care reusea intr-un final sa ne aduca inapoi in pozitia de start era “tare” de tot. Capacitatile lui intelectuale…oho.

9. Tara, tara, vrem ostasi. Analizand acum, eram impartiti in 2 grupe, fiecare inlantuiti frumos, alegand cotinuu cate unul care sa vina sa incerce sa ne “sparga blocada”(sau sa ne rupa mainile). Nu era asa rau, numai ca se mai intampla sa dea cate unul cu tartacuta de pamant cand nu alegea bine tinta. In rest, toate bune.

10. Coarda si Elasticul. Jucate intotdeauna de fete, aceste jocuri presupuneau ceva dexteritate si coordonare ochi-maini-picioare. Diferite niveluri de dificultate,insotite de tot felul de nume care mai de care mai ciudate. Tin minte ca de cate ori jucam in scara unui bloc, iesea inevitabil o vecina de la parter, iritata de topaitul nostru continuu, si ne trimitea pe fiecare sa ne ducem inapoi ” la scara de la care am venit”. Cea mai revoltata dintre ele nu s-a mai chinuit sa mai iasa la noi. A scos direct furtunul cu apa fierbinte, si ne-a facut ciuciulete. Iar parintii in mod normal, nu ne-au luat apararea, ba din contra, cand am ajuns in starea respectiva acasa, ori au ras de noi jumatate de ora, ori chiar ne-au mai si certat, ca de ce si pe dincolo, ca nu-i frumos, si ca bineinteles, ca o sa racim. Ce vremuri, ce vremuri….

Pacat ca astazi copiii nu mai stiu sa se bucure de ce a fost. Astazi messengerul e la putere, nu se mai intalnesc personal in afara scolii decat foarte rar, si asta ca sa stea pe niste trepte facand Dumnezeu stie ce. De jucat nici nu se mai pune problema. Si ne mai plangem ca sunt obezi, ca nu mai stiu sa relationeze, pe scurt, ca nu mai sunt in stare sa fie oameni. Va mai mirati? Era calculatorului a semnat condamnarea definitiva la moarte a jocurilor noaste. Poate copiii nostri nu vor fi la fel. Poate vom avea puterea sa le explicam cum a fost si cum ar putea fi, avand avantajul de a fi vazut in prealabil ambele fete ale monedei. Poate, daca, parca, ce mai este sigur acum? Yours faithfully, Dee.

Ticalosi fara glorie si Copiii libertatii

dee2theriver — Mon, 08 Mar 2010 17:23:25 +0000

Cam cu asa ceva mi-am ocupat timpul in ultima saptamana. Inglorious Basterds este o capodopera un alt film al lui Tarantino (nu are rost sa mai mentionez capodopera, se intelege de la sine, de-acum), iar Copiii libertatii este una din cartile lui Marc Levy. Partea ciudata, acum urmeaza: trateaza cam acelasi subiect: ocupatia nazista in Franta si Rezistenta din timpul razboiului. Stiu, nu e deloc un subiect girlie. Cartea am citit-o prima. Recunosc, autorul m-a atras, cu toate ca nu prea aveam chef de inca o poveste siropoasa cu happy end, oricat de bine le-ar scrie Levy. Well, surprise, surprise, dorinta mi-a fost indeplinita. Copiii libertatii e singurul roman al autorului bazat pe fapte reale (traite de tatal si unchiul lui). Povestea e simpla: In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a existat in Franta un ansamblu de retele clandestine (miscarea de Rezistenta), care s-a opus colaborationismului oficial cu nazistii. Raymond si Claude, frati, se angajeaza in Rezistenta inainte de a implini 18 ani, alaturi de altii, asemenea lor, fie ei francezi sau copii de emigranti italieni, romani, spanioli, etc. O banda de adolescenti plini de voie buna, care fabricau bombe sau aruncau in aer trenuri animati de idealul de libertate. Unii au suprevietuit, altii au murit in lupta sau au fost deportati la Dachau.

Inglorious Basterds e o alta idee geniala a lui Tarantino, materializata intr-un film jucat impecabil (de curand a luat Oscarul pentru interpretare masculina in rol secundar) . Aici este vorba de o trupa de soldati americani(evrei cu totii), condusi de Lt. Aldo Raine (jucat de Brad Pitt), infiltrata in spatele liniilor inamice, avand un singur scop: uciderea nazistilor. Inevitabil, trebuie sa apara si o duduie care sa aduca un iz de romantism. Shosanna Dreyfus este singura din familia ei care supravietuieste unei executii a evreilor, si bineinteles, jura razbunare. Ocazia vine atunci cand in teatrul detinut de Shosanna, vor lua parte la o premiera majoritatea ofiterilor germani importanti, ba chiar si Hitler. Aici intra pe fir Lt. Aldo… si restul va las pe voi sa descoperiti. Va spun doar ca am simtit un oarecare deja-vu, cand la un moment dat in film e vorba despre un atentat cu bomba, bomba fiind legata de picioarele cuiva. M-a dus cu gandul in acelasi timp si la teroristii nostri reali din avioane, si la operatiunea Valkerie, avand in vedere scopul.

Subiectul este intr-adevar foarte interesant, sau poate asa mi se pare mie, insa e clar ca m-am abatut putin de la comediile si romanele mele obisnuite. Daca pentru film, baietii ar prezenta un interes normal (razboi, sange, macel, istorie, alea-alea), va zic sincer, cartea merita in aceeasi masura citita si de un baiat si de o fata. Nu conteaza ca e scrisa de Levy, repet, nu prea are nimic siropos in ea, ba chiar din contra, ultima parte bate spre genul horror, deoarece sunt detaliate chinurile la care erau supusi detinutii din trenurile indreptate spre lagarele de exterminare. Trebuie sa ai stomacul putin calit ca sa termini lectura.

Concluzia? Nu e una speciala, numai ca am stat putin si m-am gandit la diferenta de mentalitati. Daca acum 60 de ani, unii ar fi riscat totul pentru a respira putina libertate si a combate ceea ce era vadit contra regulilor umane, astazi, daca s-ar repeta istoria, probabil am sfarsi cu totii gazati la Auschwitz. Sa speram ca nu va fi asa, si ca vom fi in stare sa schimbam nenorocitul asta de sistem in care am ajuns sa traim din reflex. Until next time, yours truly, Dee.

P.S. Am sa revin cat de curand cu posturi ceva mai vesele si in stilul caracteristic :”batut in creier”. Si pt. ca mi-am amintit ca astazi totusi este 8 martie, La multi ani, fetelor!

Revelatie

dee2theriver — Tue, 16 Feb 2010 17:07:54 +0000

Nu ma pot opri din ras. De ce? Va lamuresc imediat. Momentan ma adun de pe sub birou de ras deoarece mi-am dat seama de o chestie destul de “tragica”. Era cat pe ce sa devenim vedete youtube internationale si sa n-avem habar. Si cand spun sa devenim, ma refer la mine si iubitele mele colege de clasa, care, la un moment dat, vara trecuta, am luat parte la o intamplare cel putin ciudata. Am mai povestit despre ea si intr-un alt post. Totul se intampla la Paris, langa turnul Eiffel, cand, in timp ce noi ne vedeam linistite de inghetata, apar cativa tipi, simpatici de altfel, din care unul avea camera de filmat, iar un altul era imbracat intr-o salopeta albastra, un tricou rosu, avand mustati si o peruca afro. Pe scurt, povestea era ca tipul in salopeta era la petrecerea burlacilor si vroia sa faca ceva special, asa incat s-a decis sa stranga semnaturi pe “dos”. Al salopetei .Si totul se inregistra pentru posteritate, probabil. Toate bune si frumoase,povestea aproape a fost data uitarii, numai ca azi am descoperit un lucru care m-a pus rau de tot pe ganduri. Si anume ca tipul ala simpatic de vara trevuta nu era numeni altul decat Remi Gaillard, vestitul francez care are postate pe net o groaza de clipuri cu traznaile sale. Toate cu peste 500.000 de vizite, unele chiar cu 13 milioane si ceva. Primul gand?Wait a sec., asta nu-i tipul de asta vara? Ceva gen: I thought I saw a pussycat. I did, I did, i did saw a pussycat. El era, fara nicio urma de indoiala. Si daca profa de franca ne da si pozele din timpul delictului, o demonstrez:)) Al doilea gand? O00,shit. Nu se poate sa apar intr-un clip la care se uita 13 mil de oameni cum eu semnez dosul cuiva.Doamne, zi-mi ca-ti bati joc de mine. Din fericire, filmuletul nu e postat (inca), cel putin din ce am vazut eu. Si sper sa ramana asa ) . Asta e, prefer sa-mi ratez sansa la celebritate ) . Dar daca pe viitor o sa gasiti din greseala un clip pe net cu Remi si niste bieti plozi romani nevinovati si nestiutori, atat va rog: nu-l aratati nimanui. Pretty, pretty, please. Sau daca totusi aveti de gand sa o faceti, spuneti-ne si noua, sa ne pregatim, sa venim direct cu pungile de hartie pe cap. Mda, si cam asta a fost cu sansa noastra la celebritate. Pe viitor sper sa nu mai am parte de astfel de revelatii. Ca altfel e jale. Yours crazy, Dee.

Si sa mai spui ca zeii nu exista ;))

dee2theriver — Sun, 14 Feb 2010 11:24:56 +0000

Astazi, dupa ceea ce a parut o eternitate de ger, zapada, si polei, avem in sfarsit parte de o zi cu cer fara nori, si soare sa ajunga pentru toata lumea. Partea ciudata este ca aceasta zi s-a nimerit exact intr-o duminica fatidica, acea zi in care barbatii au iesit din casa la cumparaturi, si nu orice fel de cumparaturi, pt. ca tintele de astazi sunt in special florariile, cofetariile si magazinele de cadouri. Ori urmeaza cu adevarat sfarsitul lumii, si vor sa-si rascumpere cat de cat pacatele din trecut, ori timpul ne-a adus inevitabil in acea zi din an inspirata din traditiile americane, in care sa zicem ca ai o scuza daca apari acasa cu o perna gigantica sub forma de inimioara, eventual cu puf, pe care sa scrie cu litete de-o schioapa : Te iubesc, poate chiar in alta limba(pt. un plus de…ceva, in niciun caz originalitate). Dap, este din nou Sf. Valentin, raiul florareselor care scapa in felul asta de trandafiri( hai mama, ca mai am doar vreo 500, hai scapa-ma si tu de cativa din ei, sa plec si eu acasa, sa ma duc sa-mi strang puradeii de pe drumuri), al maruntisurilor made in China, al prajiturilor, torturilor sau mai stiu eu ce chestii comestibile sub forma de inimioara, cu jeleu roz pe deasupra,al vitrinelor pline de astfel de maruntisuri, al restaurantelor,in care nu e chip sa gasesti un loc azi, daca nu faci rezervare(believe me, am patit-o), si al cinematografelor care pentru prima data dupa mult timp sunt pline pana la refuz si fac niste banuti frumosi de pe urma celor mai siropoase filme, la care altfel n-ar fi mers nici naiba. Pe scurt, love is in the air, intr-asa un hal ca mai ai putin si faci diabet zaharat.

Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu biata sarbatoare, chiar din contra, e amuzant sa vezi barbati in agonie, in cautarea “cadoului perfect”, adica acel tip de cadou care sa nu ii fie trantit in cap in secunda 2 dupa ce a fost desfacut. Ceea ce mi se pare mie ciudat este ca ai nevoie de o astfel se scuza ca sa incerci sa-ti surprinzi jumatatea, pe cand acest lucru s-ar putea intampla, foarte frumos, in fiecare zi, fara prea mare efort. Dar noooo. La noi este nevoie de o zi speciala penru un astfel de lucru. Si daca ne gandim putin, si facem un clasament al sentimentelor care domina in aceasta zi, vom ajunge la concluzia ca “dragostea” e puteric rivalizata de ceea ce numim in termeni cotidieni stanjeneala. Deoarece toata lumea e constienta ca e obligata sa faca azi cele mai stupide cadouri, cu toate ca probabil relatia lor nu are nimic in comun cu astfel de chestii stereotip (pufoase si roz, eventual). Am ajuns la concluzia ca Sf. Valentin e cea mai mare festa care o joaca inaripatul ala cu tolba plina cu sageti(a.k.a Cupidon), si asta an dupa an, iar noi nu ne invatam minte nici de-al naibii.Si pun pariu pe cat vreti ca nici nu va fi altfel prea curand. Mai degraba va fi mai rau. Dar eee, mai conteaza? Noi sa traim.

Gata, va las. Ma duc sa ma pregatesc sufleteste cum se cuvine pt. a infrunta o astfel de zi. Si daca dupa ce ma intorc din cutreieratul pe-afara( pt. ca poate sa fie si razboi civil, intr-o astfel de zi cu soare tot ies, macar cat sa-mi iau necesarul de vitamina D), vad ca ceva nu-i in regula, am o grefa care sa ma ajute. Nu-s chiar asa de rea sa zic lamaie . Aveti grija ce cumparati, si ce faceti in seara asta. Yours in love today, Dee.

Eterna si fascinanta Romanie

dee2theriver — Sun, 07 Feb 2010 11:28:22 +0000

In lipsa de preocupari serioase (lasand la o parte cele 1000, daca nu mai bine, de pagini la franceza), mintea mea a haladuit vacanta asta prin analele internetului, si a gasit lucruri din cele mai interesante. Pe langa cateva episoade din Tex Avery, vechile desene animate care, pe vremea mea… se dadeau pe Cartoon, si au reprezentat piatra de temelie a englezei invatata in frageda pruncie (pentru cei care mai stiu despre ce este vorba, si vreti link-urile, dati un semn de viata si se rezolva), mi-au mai atras atentia si cateva prezentari despre eterna si fascinanta noastra Romanica. De la reclame batute in cap, afise puse pe scara blocului, si pana la comertul pur romanesc si inventivitatea ultra-cunoscuta (ca si prostia, in unele cazuri, dupa cum veti vedea), totul poarta pecetea “hundred purcent rom…anian”.

Iata, deci: behind door link nr. 1… comertul la romani si brandurile aferente : http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-comertul-in-romania-311.html

Trecem de la “Cataua lesinata” la…paradoxul romanesc: avem o tara foarte frumoasa, plina de oameni “inteligenti”, pacat doar ca-i locuita. http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-hopa-mitica-1167.html

A treia prezentare este scurta, dar la obiect. Vedetele editiei? U.E. , M.Jackson, ultimul strajer al Capitalei si, bineinteles, mama soacra. http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-made-in-romania-1502.html

Si acum, faceti cunostinta cu Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin Cojocaru din Drobeta-Turnu Severin http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-numai-in-romania-78.html

Importam si cate ceva de la vecinii nostri moldoveni, sa nu mai spuna ca nu le ajutam economia de piata. Insa anunturile de pe casa scarii…priceless http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-poze-haioase-312.html

Urmeaza alte anunturi, micii facuti in curtea bisericii, dar cea mai importanta este scrisoarea d-rei Yi, aflata intr-o dilema emotionala. http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-romania-pitoreasca-144.html

Last, but not least, prezentarea ce contine exact esenta celor enumerate mai sus, la care mai adaugam putina politica si niscaiva sport, pentru un plus de savoare si umor. Enjoy! ) http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-incredibila-romanie-2899.html

Tot ce pot sa sper este ca v-au placut cel putin la fel de mult cum mi-au placut si mie. Stiu ca nu este frunos sa faci haz de necaz,sau de prostie, mai ales ca femela porcului e moarta la noi in cotetul national, daaar, noi sa fim sanatosi. Rasul ajuta la conditia fizica );) Until next time, kisses, Dee.

P.S. E posibil, ca din considerente inca necunoscute mie, linkurile sa nu poata fi deschise prin simplu click. Faceti-mi, va rog, o favoare, si dati si voi copy-paste in bara de sus.

Sfarsitul lumii: il vrem sau nu?

dee2theriver — Tue, 12 Jan 2010 19:36:15 +0000

Sfarsitul lumii nu s-a hotarat asa, deodata, doar ca nu mai are OTV-ul raiting cu Elodia, ci a fost anuntat de calendarul mayas acum mai bine de un mileniu. Iar daca mayasii vi se par prea “antici si de demult” ca sa fie credibili, sa stiti ca la aceeasi data va avea loc un eveniment astronomic foarte rar: alinierea Terrei cu Soarele si centrul Caii Lactee. Se pare ca aceasta va provoca o dezastruoasa inversare a polilor magnetici ai Pamantului. A, si sa nu uitam de asteroidul Toutatis care, la aceeasi data fatidica de 21 decambrie 2012 se va apropia periculos de mult de pamant. E clar, nu?

Adevaru e ca nu prea-mi arde de murit acum. Chiar mai am o groaza de tampenii de facut pe lumea asta. Lasand la o parte cariera stralucita de jurnalist pe care o visez, vreau si eu, ca tot omul sa mai plec, pe ici-colo, ba o America, ba o Tailanda, ceva, sa apuc si eu sa-mi iau un apartament, candva, si o pisica(pe care in momentul de fata mama mi-ar face-o guler daca as aduce-o acasa), eventual sa gasesc si un exemplar din specia pe cale de disparitie numita , in gluma, probabil”baiatul perfect”, dar asta pe termen lung. Deci planuri sunt, timp sa mai procuram. Pentru ca sunt sigura ca si voi mai aveti de facut destule, iar sfarsitul asta al lumii va cam incurca planurile. Asa ca propun sa protestam.Vehement, chiar. Sa-l chemam pe Bruce Willis sa lupte cu asteroidul cu nume de masina, ca doar are experienta, am vazut noi. Si daca nu e de ajuns, lui i se pot alatura si alti luptatori neinfricati pentru salvarea planetei, precum Bond, James Bond, Vin Diesel, chemam si vampirii, la o adica, cu toate ca nu stiu cum ne pot ajuta ei, si in fine, multi alti viteji de prin filme. Terminator se poate intoarce in timp sa masluiasca putin calendarul maya, iar baietii in negru din Matrix ne pot ajuta si ei putin, cat sa nu murim cu totii, gramada, ca sobolanii.

Nu ca as avea ceva cu ordinea si perfectiunea, dar totusi: 21.12.2012 ? Prea suna ciudat. Nu ca repetarea cifrelor 1 si 2 nu ar da bine, iar diriga nu ne-ar explica cine stie ce semnificatii total mistice si fara legatura cu adevarul, insa data e cam prost aleasa. Nici nu stim macar daca o mai ducem pana acolo.Asta luand in considerare recesiunea mondiala, gripa porcina, schimbarile climatice, dezastrele ecologice, lumea virtuala care tinde sa ia locul celei reale, panica nesfarsita in care traim, subtierea stratului de ozon, si disparitia balenelor albastre. Parca deja ar fi Apocalipsa. Dar stau si ma gandesc: dupa atatea rele, nu meritam si noi o pauza? Macar sa amane cu 20 de ani sfarsitul asta”inevitabil”. Poate pana atunci o sa traim si noi intr-o tara cat de cat normala, teroristii se vor casapi intre ei si ne vor lasa pe noi in pace, vom iesi din criza, si pana atunci, vom fi trait si noi viata din plin. Macar sa murim in glorie, nu ca niste “furnici idioate”(vorbele astea nu-mi apartin, dar poate banuiti voi cui ii revin).

Si daca e sa aducem vorba de Lumea Cealalta, ganditi-va numai ce buluceala va fi la sectia”proaspat livrati” de la poartile Raiului si Iadului. 102 dimineata la 7 jumate e mic copil.Probabil n-au fost proiectate pentru o afluenta atat de mare de vizitatori. Nici nu vreau sa ma gandesc cat vom astepta in purgatoriu, ca sa ne vina randul la Judecata de Apoi (parca ma si aud strigata: Akecsandra Malairan, nu, Mai-la-rau, nu, Malaieru, nu, pardon Malairau.Tragic). Apoi sunt convinsa ca un heruvim stresat si suprasolicitat ne va incurca dosarele, si se vor produce o groaza de erori de procedura. E posibil ca unii pacatosi notorii sa ajunga in Rai, iar altii, drept-credinciosi blajini, sa arda in focurile Gheenei, si asta pentru ca Sf. Petru va fi peste masura de obosit, judecand sase miliarde de suflete. Desigur, la un moment dat, greselile se vor repara, dar va imaginati cam cum ar fi sa petreceti 300 de ani in cazanul cu smoala dintr-o simpla greseala? Si ca sa nu cumva sa uitam ca suntem romani, cu siguranta vor fi unii care vor incerca sa-si cumpere locuri in fata, la Marea Imbulzeala. Tot ce putem noi spera este ca Acolo Sus, cineva se gandeste la toate astea, si s-a apucat deja de organizat, nu ca primarii pe timp de iarna, care se mira ca in decembrie ninge. Insa, daca Acolo Sus, toata lumea sta cu mainile-n san, huzurind pe nori pufosi si jucand domino cu ingerasii, atunci, adevarat va zic voua, ne asteapta vremuri grele si dupa Apocalipsa.

Ok, fie, sa zicem ca m-am impacat cu ideea. Sa vina sfarsitul lumii in 2012! Dar nu oricum, ci cu niste conditii: vreau ca pana atunci, un an, nema scoala(plus media 10 la latina, asa, ca de despartire permanenta), granitele larg deschise, moarte manelelor si adeptilor infocati(a.k.a. Cocalari si pitzipoance.ro), sa fim atentionati dinainte daca ne vom reincarna in cine-stie ce galaxie indepartata sub orice forma, iar sfarsitul asta sa vina in liniste,cand dormim cu totii dusi.

Exista totusi niste teorii conform carora in decembrie 2012 nu va veni sfarsitul definitiv al lumii, ci doar al lumii materiale. La acea data va incepe o noua epoca, exclusiv spirituala, in care fiecare dintre noi va intelege cu adevarat cine este. Tot aceste teorii sustin ca vom continua sa ne bucuram de lumea in care traim “numai prin intermediul constiintei”. Nu inteleg exact cum vine asta, dar banuiesc ca intr-o epoca exclusiv spirituala nu va mai trebui sa ma trezesc pe la 6 dimineata, sa suport inghesuiala si babe tataind pe langa mine in autobuz, comentariile lor despre”tineretul din ziua de azi”, toate replicile penibile de agatat, telefoanele cu numar privat de la Vasile sau Mihai(prietenii stiu de ce:)) )si apelativele gen: “hei, papusa, pisi, etc. Hai zat, ca sa ma exprim cuminte. Teoretic, in 2012, vom intra intr-un fel de concediu vesnic, in care vom face ce ne pofteste sufletelul, iar daca vom vrea sa ne intalnim, din cand in cand, cu vreo constiinta-prietena sa bem un ceai simbolic, o vom putea face fara a astepta maxi-taxi in frig si ploaie, pentru ca nu va mai trebui sa ne transportam corpul. Haleluia.

Dar atata timp cat e vina altora, nu ma deranjeaza. Orice catastrofa care nu se intampla din vina ta e mai usor de suportat. Sunt foarte multumita daca sfarsitul lumii se produce din cauza alinierii planetelor, a inversarii polilor, a asteroidului cu nume de masina, sau a lui Superman caruia nu i-a sunat ceasul desteptator la timp sa vina sa prinda planeta. Important este ca Apocalipsa nu se produce din cauza ca prefer sa stau eu in baie cate 2 ore uneori, ca imi cumpar iarna cate un mango adus cu avionul de pe cealalta parte a globului, ca arunc plastic la gunoi, sau ca nu iau in seama toate actiunile de voluntariat la care as putea participa. Ma voi simti ca atunci cand m-am jucat cu intrerupatorul veiozei o ora, pana cand s-a spart becul si a cazut lumina in toata casa. Ca sa aflu mai apoi ca era pana de curent in cartier. In concluzie, va fi o Apocalipsa relaxanta.

Ce a fost, ce ne dorim…

dee2theriver — Sun, 10 Jan 2010 14:48:26 +0000

Iar ma da in judecata bietul blog pentru neglijenta crunta. Eh, noi sa traim. Sa vedem, s-a intamplat ceva nou in ultimul timp? Hmm, poate doar faptul ca am trecut intr-un nou deceniu. No big deal . Inainte de asta… a, gata am gasit. Chiar mai multe chestii. First of all: intrarea in lumea bautorilor legali de alcool, a celor ce pot fi acuzati de corupere de minori(minore, in cazul lui), si cel mai important,a soferilor a iubitului nostru coleg(de banca, in cazul de fata) Cosmin, care a tinut sa celebreze momentul. Si inca cum ) Nebunie si dezmat in masa:)) Next? Let me think. Din nou petreceri, (printre care si trecerea mea in ultimul an in care daca e sa fac vreo prostie demna de dosar penal, platesc ai mei), o vacanta cu zapada mai mult decat suficienta sa ma tina la mama ciorilor, departe de majoritatea contactelor sociale, si, nu in ultimul rand, revelionul care a lasat in urma lui un 2009 plin de multe chestii memorabile, cea mai tare vacanta de vara din istoria umanitatii de la homo sapiens incoace, (anumite detalii le aveti in posturile anterioare), si multe, foarte multe amintiri, mai mult sau mai putin demne de tinut minte.

Ce ne aduce 2010? Speranta ca nu o sa murim de foame acum, sau de orice alta moarte sinistra in 2012, speranta ca o sa dam un bac cat de cat normal la anu’, si pana atunci k o sa luam Cambridge-ul la vara, speranta ca in general ne va fi si mai bine decat ne-a fost pana acum. Pacea mondiala o lasam in seama candidatelor la miss world.

Ce mi-a adus 2010 pana acum? Destul de multe teme de gandire, filme de vazut, carti de citit, o mana aproximativ luxata, pe care o infofolesc de o saptamana incoace in speranta ca nu va fi nevoie de ceva cu un continut ridicat de ipsos, dar cel mai important, un 9 la latina ) . I’m a genius (sau mai degraba, stiu cand sa dau din cap la ce zice profa, si am colege care sunt indeajuns de marinimoase incat sa-mi dea si mie tema.)Ce altceva sa-mi mai doresc? Bine, daca e sa gandim asa, multe chestii. Dar lucrez la punerea lor in practica, si aducerea lor in viata reala. Viitorul suna bine, vorba reclamei.

Nu pot decat sa va doresc si voua ceea ce imi doresc eu: multe zile demente, bune de povestit nepotilor, sa radeti de cel putin 5 ori pe zi, sa va bucurati de dragostea neconditionata a celor drgi si a celor pe care ii indragiti, si eventual sa castigati la lotto, ca sa faceti cinste. In rest, ne descurcam si singuri. Until next time, yours crazy, Dee.

Testul de inteligenta al lui Einstein

dee2theriver — Wed, 04 Nov 2009 18:34:00 +0000

Am zis sa mai iau o pauza de la atatea aduceri aminte, nu de alta, dar mintea mea incepe sa aiba lacune serioase cu privire la ce s-a intamplat in unele zile. Si am decis sa o pun putin la contributie, asa, ca sa isi mai revina, cu un test de inteligenta. Va dati seama ca orgoliul meu personal dadea pe-afara de-acum. Test de inteligenta? Bring it on! E, dar marturisesc cu mana pe inima ca m-am intins putin mai mult decat mi-e patura. M-am infipt si eu exact la unul din cele mai grele existente, cel al lui Einstein. Si am zis sa il impart cu voi, sa nu fiu zgarca, si cu ocazia asta sa descopar si eu care dintre voi se incadreaza in cei 2% din populatia lumii cu inteligenta cu adevarat superioara. Iata testul:

Prezumtii:
1. exista 5 case fiecare de alta culoare
2. in fiecare casa locuieste o singura persoana fiecare de alta nationalitate.
3. fiecare locatar prefera o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de companie.
4. nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeasi culoare cu alta, nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine aceeasi specie de animal.

Se dau urmatoarele:

a. britanicul locuieste in casa rosie
b. suedezul are un caine
c. danezul bea cu placere ceai
d. casa verde se afla in stanga casei albe
e. locatarul casei verzi bea cafea
f. persoana care fumeaza “Pas Mal” are o pasare
g. locatarul casei din mijloc bea lapte
h. locatarul casei galbene fumeaza “Down Hill”
i. olandezul locuieste in prima casa
j. fumatorul de “Carlbrough” locuieste langa cel care are o pisica
k. locatarul care are un cal locuieste langa cel care fumeaza “Down Hill”
l. fumatorul de “Wind Fill” bea bere
m. olandezul locuieste langa casa albastra
n. germanul fumeaza”Rustguns”
o. fumatorul de “Carlbrough” are un vecin care bea apa.

Cine are acvariul cu pesti?

Sa va vad. Pentru rspunsuri, dati-mi un buzz pe mess, si va lamuresc. Asta dupa ce probabil o sa fiti satui de atatea incercari. Eu una, a trebuit sa-mi scrantesc putin neuronul(care acum e in ghips, dupa ce ca si asa era vai de mamicuta lui). Nu e imposibil, dar nici usor….So, good luck. Dee